"viata nu este despre cum supravietuiesti in furtuna, ci despre cum dansezi in ploaie."
Toata populatia cu varsta cuprinsa intre 18 si 65 de ani, care se trezeste de dimineata la 6, cu gandul odios ca iar incepe o zi de munca si se roaga pentru o boala agonizanta cu care sa intre odata in concediu' ala medical ar trebui sa zambeasca linistita. E loc de mai rau... Ai putea fi muncitorul care de doua luni, cu o precizie care ar face invidios cel mai elvetian ceas cu cuc, sparge cu pickamer-ul( asa se scrie pickamer???rog cunoscatorii sa ma anunte) ceva, nu stiu ce anume, sub geamul meu. Nu stiu ce anume pentru ca nu vad nici o urma de muncitor devotat, pietre sparte, gauri in alee, nimic, care sa ma opreasca sa ii "binecuvantez" mama, bunica si pe cei trecuti in nefiinta in fiecare dimineata in care imi strica cele mai dulci si senine vise.
Apropo de nefiinta, am descoperit acum vreo doua saptamani si-mi pare rau ca am descoperit asta, moarte.ro. Aaaaaaaaaaaaaa....muuuuuult prea macabru pentru gusturile mele care ma sperii, daca raman singura noaptea acasa de propria-mi reflectie in geamul usii de la balcon (true story), mai latra si un caine, ma apuca fibrilatiile...eh,cata marturisire...stiu, stiu, paream neinfricata. Asta e unul dintre subiectele care pentru mine au devenit tabu. No more horror movies, no more strange documentaries, nothing. Imi place sa dorm fara ideea daca am sa deschid ochii intr-o noapte n-o sa vad o pereche de ochi luciosi care ma vegheaza amenintator la capul patului.Hai ca m-a trecut un fior.