Vineri, pe 22 se face un an de "Teatru Nou". Asa ca scoateti paharele de sampanie si pregatiti-va.
Pe 22 februarie anul trecut am vazut vreo 80 de oameni batand frenetic din palme, aplaudand o idee care nu ar fi trebuit sa existe daca cineva nu ar fi avut curajul sa ii dea viata. Au urmat mii de kilometri prin tara,superstitii, un pistol din plastic, bani intotdeauna prea putini, nopti nedormite, satisfactia unui buchet de flori primit pe scena, bucurie cand lumea se opreste pe strada si iti citeste cu voce tare numele pe afis, amenintari goale a unor oameni frustrati care promit sa distruga, o piesa, inca una, succese, mai putin tristeti, stress cu sunetul care nu se aude, transpiratii ptr ca lumina nu se mai aprinde dupa heblu, vanatai si rupturi de timpan,putina regie, o gramada de sali aranjate, cateodata dezamagire, uneori o oprire la Mac, bataie pe muzica din masina, intelegerea frazei "avem o tara asa frumoasa", oameni pe care n-ai cum sa-i uiti nciodata,mama aplaudandu-ma cu larimi in ochi, mama Emilia cand vine in vizita la premiera si face mamaliga cu branza si oua ochiuri (carevasazica yummmiiieee)....la cate au fost, te intrebi ce poate sa mai vina? N-oi fi eu o scriitoare asa stralucita, stiiiiiu, da' nu mi-ar fi greu sa descriu in cele mai minunate cuvinte raspunsul la intrebarea asta :).
Si daca "Anunt: Vand femei!" suna ciudat "Josephine, inca o tarfa trista" suna... de fapt ce conteaza cum suna? Conteaza cum se vede. Duminica, pe 24, la ora 21.00 in Deko.

Din pura vanitate oricine care stie sa deschida un calculator si-a cautat numele pe Google. Si iata-ma tastand Grosu Catalina si constatand fara uimire si deloc flatant ca sunt anonima. Adica cateva invitatii la teatru, nota mea rusinoasa cu care am picat la admitere la SNSPA(au trecut 3 ani, ar fi cazul sa o stearga) si incepem: Grosu Gabriela Catalina, sat Roscani, castigatoare la nush ce concurs de trimis etichete, Grosu M Cristina Catalina, admisa rezident la nush ce post pe care s-au batut alte zeci de Grosu Cataline, asa ca inchid nervoasa pagina! Hai maaaaaaaaaa!!!
Mama m-a botezat dupa Catalina din Luceafarul, da da, fata aia frumoasa, unica, care s-a indragostit de cea mai stralucitoare stea, numai ca sa ajunga sa iubeasca un copil de casa. Tipic.
Si totusi, Isaac Newton a zis odata ca cel slab se bazeaza pe un
nume, cel puternic si-l creeaza. Asa ca da-i si inscrie-te pe cat mai multe site-uri.

Casuta mea

...e plina de amintiri si cateodata de praf. N-arata nici pe departe asa,si totusi aici ma ascund dupa deget cand cateodata nu vreau sa vad, am aflat ca oricat as cauta-o, nu exista o zana a vaselor murdare care goleste chiuveta peste noapte, are pereti plini de confesiuni si marturii a unor ganduri atat de ascunse, martor al certurilor stupide si al impacarilor evidente,cu haine aruncate peste tot si carti stranse peste ani,cu cearsaful ravasit pe pat care te imbie sa mai stai putin cu ochii inchisi dimineata, cu vecini care de-abia asteapta sa-ti bata nervosi la usa,cu masina de spalat care mananca sosete, altfel ce cauta la mine in sertar 17 sosete fara pereche? cu oglinda care te deprima indiferent de cat de bine arati, cu debaraua micuta cu perechi de pantofi pe care razi cand ii vezi si te intrebi ce-a fost in capul tau, cu Baiatul gata sa iti mai repare vreo priza de care ai tras, cu liniste pentru mahmureala de vineri sau muzica in gand cand esti ametita pentru ca iubesti.

Casuta mea e tare frumoasa, cu tot cu mobila veche de vreo 30 de ani si chiria care trebuie platita in fiecare luna, cu lustra cu ventilator din sufragerie cu linoleumul verde de pe jos si termopane. Casuta mea e adapost, cu frigiderul mai mereu gol si cu scrumiere mereu pline.