Mai am putin si fac un an cu Baiatul. Nu-mi place sa-i zic pe nume, exista un milion cu un nume ca al lui, un singur Baiat al meu.
....un an si prima data cand l-am vazut as fi putut sa jur ca n-am sa-l mai vad a doua oara. Un an si parca ar fi fost saptamana trecuta.
Ne-am cunoscut nu banal, nici stupid, ne-am cunoscut...amuzant. Nu e o poveste lunga, dar parca isi pierde farmecul cand o spui de multe ori cu voce tare.
Cateodata ma cearta ca nu vorbesc asa de mult despre noi. Nu-mi place sa o fac, sentimentele odata rostite pot deveni frivole si cuvintele uneori par neincapatoare pentru atatea emotii. Replica de telenovela, stiu. Cand lumea isi tipa iubirea in toate partile, eu prefer sa nu o impart pe a mea, sunt egoista.
In ochii lui defectele mele devin calitati, si stie ca nu sunt perfecta da' ma saruta si asa. Perfectiunea e plictisitoare, cica. Ma gadila.Ma imita cu voce aproape perfecta si rade de mine cand imi tin geanta pe incheietura mainii. Si e langa mine inainte sa stiu eu ca am nevoie de el. Si e langa mine chiar si cand eu am nevoie de altcineva, devenind copie fidela a omului de care am nevoie. Inainte sa plece de langa mine imi spune de fiecare data ca ne vedem si maine. Si mananca ce ii gatesc. Se lasa carat la toate intalnirile mele oficiale si noaptea ma cauta prin pat. Si in ochii lui ma pot transforma in cine vreau eu. Stiu ca daca am sa cad el o sa fie acolo sa ma prinda in brate si pe urma sa rada de mine ca m-am impiedicat ca toanta. Si totusi nu-l iubesc dintr-un motiv, il iubesc pur si simplu.
Cateodata ma gandesc cum ar fi daca n-ar mai fi. M-am modelat asa de tare pe el, asa cum ai pune un sablon pe hartie si pe urma ai decupa-o. Ar fi tare greu. Ar tebui sa se faca niste pastile,asa, cu parti din el, ca extasy-ul. Sau sa se numeasca un tip de iarba Baiatul meu.
Sunt norocoasa.