De cand am terminat facultatea mi-am zis ca a venit vremea sa...sa...sa ma angajez.
Si mi-am depus cv-ul pe unde am apucat da' nu si interesul.
Acu vreo 3 saptamani mi-a zis Mateea de un job la Guvern, traducator, salariu marfa, colegi cu care sa tot vrei sa stai. Sun, ma recomand, mi se cere o carte de munca. Ma duc acasa, ma plimb din institutie in instituie,bat pe la usi pe la directori, le zic saru-mana, m-a trimis Domnul..si ma gasesc cu don'soara/doamna cu care vorbisem la telefon. Imi spune ca sunt o draguta, o minunata si o extraordinara si ca orice-ar fi o sa colaboram. Intuitie feminina? Da' de unde? Peste 3 zile o sun si imi spune ca nu are cu ce sa ma ajute. 'tu-ti Guvernul care m-a pus pe mine pe drumuri si don'soara/doamna care mi-a zambit promitator. Imi arunc cartea de munca intr-un loc intunecat si ascuns unde sa nu mai dau de ea(oriunde in sufragerie)si peste o saptamana ma prezint toata o floare la o firma organizatoare de evenimente, un job de project manager, cu un program aiurea da' un salariu care sa bata la ochi ostentativ. Si vorbesc eu cu doamnele de acolo, toate un zambet, care ma anunta ca daca nu sunt doctor, pompier, Wonder Woman, avocat, notar, sofer, clovn, contabil, chelnerita birjar si agricultor, toate la un loc nu prea am loc in echipa lor. Pff..le aveam pe toate, mai putin Wonder Woman ca mi-am ratacit costumul.
Asa ca ma intorc acasa cu gandul ca singurul meu scop in viata e sa dau cu aspiratorul o zi da, o zi nu ,sa sterg mobila de praf cu servetele de la Pronto. Visul oricarei femei.