"viata nu este despre cum supravietuiesti in furtuna, ci despre cum dansezi in ploaie."
Inchei anul cu o durere. De o masea de minte. A treia. Ma mir si eu de mine. De unde atata minte?
Eu nu mi-am repsectat niciodata rezolutiile de Anul Nou, dar, norocoasa fiind,cam toate dorintele mi s-au indeplinit, asa ca ce imi doresc ar trebui sa devina realitate pana la sfarsitul anului care vine, motiv pentru care scriu cu degetele incrucisate :D.
Si imi doresc cam asa: sa imi iubesc mama mai mult, sa o conving pe fata care imi face mie parul sa isi paraseasca sotul si fetita care tocmai a intrat la scoala si sa se mute cu mine, sa am curaj sa merg din nou cu Diana la batrani, prima si ultima oara cand am fost am simtit ca cerul a cazut peste mine si ca nu mai stiu cum sa respir. Mai vreau un catel,care sa stie sa descuie usa si sa se duca singur afara cand are nevoie sau macar sa traga traga singur apa la toaleta, sa pocnesc din degete si sa am un club, in care sa se joace teatru si sa se asculte gospel, jazz si old school r'n'b. Asa, si sa ajung cea mai soferita, ca sa profit de noua mea cunostinta din Politia Rutiera cand voi produce iminentul accident. Plus ca mai astept un nepotel de la cine se nimereste din droaia de frati ai mei ,si ma gandesc serios sa fac tot posibilul ca banii pentru intretinere, lumina sau cablu sa ii folosesc pentru intretinere, lumina sau cablu nu haine si cosmetice. Dar nu sunt foarte sigura. Pe langa astea, imi promit sa nu ma mai supar pe nimeni,pentru ca oricum nu pot sa raman suparata mai mult de o ora, am cronometrat, si pe urma par neserioasa.
Nu vreau nici sa fac o lista cu ce-a fost bun sau rau anul asta. Am pierdut un om drag acum cateva luni si de atunci totul mi s-a parut negru. Inchid ochii si ziua aia mi se repeta obsesiv in cap si ochii mi se inlacrimeaza involuntar asa ca pentru ca nu pot sa dau timpul inapoi, macar ma rog ca cineva sa il deruleze inainte.
Inapoi la amintiri mai frumoase, am urlat sa ma auda tot Galatiul cand fratele meu a spus "Da" in fata primarului si uite asa, un barbat indragostit s-a transformat dintr-un golan in casnic, am fost in vacante cu Baiatul, am luat si licenta, am primit de la ai mei o masina, nu m-am mutat in Stefanesti si dupa certuri care nu se mai terminau acum sunt din nou copilul preferat al tatii.
Sa avem un an plin de soare. Si de iubire. Si cu putin noroc, sa nu il mai vedem pe Stefan Banica Jr in concert, in prime time la Pro.
Saptamana asta am avut si ultima reprezentatie de pe anul acesta cu Josephine. Am fost la Suceava.



Asta e traditionala poza de drum,cu photoshop-ul de rigoare, in original noi avand cearcanele pana in barbie.
Am fost cu un pilot Nascar, sora-mea Daniela, care ne-a dus acolo in 7 ore, cu tot cu traficul de la iesirea din Bucuresti, din cauza caruia am fi putut usor sa petrecem Revelionul in Colentina, daca nu era ea, si ne-a intors in 5, ca sa pot sa imi sarut si eu Baiatul si de noapte buna si de buna dimineata.
La Susiava, in schimb, am dat peste cei mai marfa oameni, carora le era rusine sa ne tutuiasca si care au facut tot posibilul ca noi sa ne simtim mai bine ca acasa. Au promis sa investeasca in decoruri si lumini pentru noi si ne-au rugat sa ne intoarcem joia viitoare.






















Scena a aratat genial, cu candelabre si oglinzi, si mama din mine, cand Dumnezeu a mai aparut si ea, s-a intristat cand doi spectatori de vreo 16 ani au comandat chelneritei o apa plata pentru amandoi, asa ca le-am facut cinste, ca sa le multumim ca au venit sa ne vada. Asa mi-am facut si norma de fapte bune pe anul asta si il anunt pe Mos ca am timp liber sa mergem sa imi caute cadou(ri).

La sfarsit, domnul proprietarul s-a oferit sa sune o prietena sa isi descuie magazinul in miez de noapte ca sa ne luam cate o rochita, suvenir din Moldova sau Bucovina, nu am inteles inca. Am refuzat muscandu-mi limba, era o seara perfecta pentru cumparat rochite, dar in ianuarie ne vom intoarce, pentru un party Teatru Nou.

Acum ca am intrat oficial in concediu, neoficial eu una asa sunt de vreo patru ani, avem planuri mari artistice :D . In februarie facem doi ani de teatru , deja suntem mari si crestem intr-un an cati altii in zece.


Am avut serbarea de Craciun la grupa mare saptamana asta.Am avut-o eu, sora-mea Daniela, sora-mea Oana, matusa mea, verisoara mea, tata, cumnatul meu, verisorul meu, cumnata mea si frati-miu,si un alt verisor de al meu toti am invadat gradinita in care Edi il astepta pe Mos Craciun, ca sa il vedem imbracat in doctor si tigan si sa-i facem galerie cand turuia poeziile despre minunata iarna.


video

Cat patos, ce talent, ce poet, un artist!
Inainte de marele evenimet mi-a zis ca de la Mosul vrea sanatate. Dar nu se supara daca primeste un Lego City.
Si pe urma mi-a facut cunostinta cu prietena lui Andra, pe care nu o iubeste, dar se supara daca ea vorbeste cu alti baieti.
video

Emir Kusturita & The No Smoking Band, sau magia muzicii live.
Totul a inceput la ora 8 fix, cand au urcat pe scena Zdob si Zdub si nu au mai vrut sa plece timp de o ora. M-am indragostit de tobosarul lor. Nu de el, de talentul lui.Daca preludiile lungi sunt plictisitoare, opening act-ul lor te facea sa vrei sa fi venit la Zdob si Zdub live, cu Emir Kusturita in inchidere.
Apoi a intrat in scena Batman, vocalul de la No Smoking, imbracat intr-un costum de liliac, mulat, din licra, care lasa sa se vada totul totul, mai mult decat ar fi vrut sa vada publicul, si oricat de dureros ar fi fost, vizual, omul a trezit tiganca din mine, cu fuste, codite si banuti in par.
La sfarsit, cand nu vroiai decat sa ajungi acasa, sa te intinzi in pat si sa dormi,la cat ai urlat si dansat, i-am multumit in gand Dianei, ca m-a invitat. Daca i-as fi spus-o, mi-ar fi dat, delicat, un capac.
Cantareata de 200 de kilograme, dependenta de heroina si cu o voce care te face sa vrei sa iubesti. In cei mai urati oameni se pot ascunde cele mai surprinzatoare talente. Uitati de cure de slabit si cantati, zic.

Doamnelor si domnilor, Etta James.

"Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor".





"Ce vor crede ceilalti despre mine?
Ce atitudine vor lua?
Vor accepta o fata rea?
Sa duc in spate frica pedepsei… a acelei pedepse care ar urma dupa micile incalcari ale conventionalului? Sa ma simt oarecum vinovata? Sau sa renunt la slalomul prin lumea lui “nu se face”?
Desigur, lor le vine usor, dar mie?
Accept! Sunt suverana doar daca accept ideea ca nu am cum sa le plac tuturor.
Accept cu detasare gandul ca pana si oamenii pe care ii iubesc pot fi cu varf si indesat dezamagiti de mine.
E un cliseu rational , o analiza a capcanelor propriilor mele gandiri si o renuntare la limbajul corporal servil.
Adio neajutorare deprinsa in mod intentionat!
Adio profetie implinita de la sine!"

Asta e back coverul cartii. Pare interesant. Doar pare.
Din fericire, nu am cumparat-o, am primit-o cadou, deci nu are de ce sa imi pare rau dupa cei doua sute cincizeci de mii, cat costa.
Pe scurt, o pshiholoaga din afara,Ute Erhardt,te invata din toate cazurile pe care le-a studiat ce sa faci ca sa te simti implinita. Si implicit rea? Un fel de "Alchimistul", varianta germana, care imbina ce a citit ea din Deepak Chopra si Freud intr-un plictisitor nimic motivational, cu replici scrise pentru casnice innebunite dupa replici siropoase.
Daca treci de jumatatea cartii, inseamna ca esti un om mai puternic decat crezi. Si relationand, mai rau. Ca sa ajungi unde vrei. Eu nu am reusit. Si pentru ca am fost buna cu mine si am renuntat sa o citesc ajung in Rai.

"Ce-o sa fie?"


Simt cum se dezlantuie iadul pe Pamant. Incep cumparaturile de Craciun.
Azi deja m-am luptat cu o batranica pentru ultima cutie de bomboane de pe un raft. S-a miscat mai repede si a plecat cu ele acasa. Spirit de Sarbatori, my ass. Da' nu-mi suna si niste colindatori la usa? Dar din dar cu bucurie. Le dau somatia sa identific barbatul suspect care imi tot face vizite. Cadoul de Craciun de la administrator.
Oare cizme nu aduce Mos Nicolae? Ca de umplut le umplu eu. Daca da, dragul meu mos generos, uite linkul http://www.neimanmarcus.com/store/catalog/prod.jhtml?itemId=prod70870002&parentId=cat17850769&masterId=cat17850768&index=6&cmCat=cat000000cat000141cat13030734cat17850768cat17850769. Nu conteaza numarul. Fac eu cumva sa imi vina.
Oricum, anul asta nu vreau dulciuri de la el. Nu vreau pentru ca mi-a zis de anul trecut ca nu o sa-mi mai aduca. Mi-am consumat ratia de mult. Si mai are si alti copii cuminti si deloc supraponderali la care sa ajunga. Daca tot nu vine pot sa plec linistita de acasa, sa stau cu copii mai mari care au altfel de bomboane.Mai bune ca ale lui. Si pe urma sa dorm in bratele Baiatului. Cui ii mai trebuiesc dulciuri? Varguta, in schimb, Mosule, mi-ar prinde bine. Am vazut eu un film care incepea cu o varguta...
Azi i-a zis ca nu mai e suparat pe ea. Ca e a lui si a pedepsit-o destul. Asta pentru ca era la masa cu niste prieteni de'ai lui care tipau sa ii auda tot restaurantul ca pleaca de revelion in Caraibe, in timp ce molfaiau dintr-o ceapa.
Pe urma a iesit sa le conduca si i-a zis ca nu o sa o ierte niciodata. Si in ea se auzea inimea ei cum se sparge din nou in mii de bucati. Mai bine il mintea. Il mintea pana simtea cum flacarile iadului ii ard talpile. A preferat sa fie sincera. Si de asta l-a facut sa il doara. L-a dezamagit. Tocmai ea, dintre toti oamenii la care nu se astepta. Tocmai ea.
Daca ar mai avea putere stie ce i-ar spune. Numai ca nu mai are, asa ca tresare cand ii suna telefonul si se roaga sa nu fie el. Are discursul pregatit de o luna si o saptamana. De pe 1 noiembrie cand a inceput mizeria asta."Treci peste. Esti mare. Ar trebui sa stii ca oamenii, in special cei pe care ii iubesti neconditionat o sa te raneasca. Nu pentru ca vor, pentru ca se mai intampla. Esti absurd. Si ma faci sa plang de fiecare data cand te uiti la mine. Iarta-ma ca ti-am spus adevarul." Raman cuvinte in mintea ei, ocupata sa ii vindece inima sparta din nou in mii de bucati.