Daca Diana ramane cu amintiri frumoase din Cipru eu raman cu amintirea faptului ca am luat-o de la aeroport. Si asta e o experienta de neuitat. Pentru ca pe langa el, halta de la Faurei de am vazut-o eu 2 ani la rand in fiecare saptamana cand ma duceam acasa cu trenul e moderna. Si am revazut blazonul neamului romanesc, burtosul cu parul lung si unsuros. Hmmm..locul lui nu e undeva in pustietate?
Dus-intors am facut 2 ore jumate, cat a facut Diana cu avionul din Cipru pana aici, am stat inghesuiti ca sarmalele intr-o salisoara care daca avea geamuri termopan era probabil state of the art, cu automate de cartofi prajiti si cafea, in care mirosul de transpiratie se amesteca cu cel de mancare. Cu lumea imbracata ca de sarbatoare, pentru ca faptul de a calatori cu avionul sau a astepta pe cineva in fata lui e o sarbatoare memorabila ce trebuie marcata cu poze de pus pe hi5, baiatul care isi purta ochelarii de soare pe ceafa a reusit sa se integreze perfect in peisaj. La fel si doamna de la Exchange, unde euro se cumpara cu 37 de mii si se vindea cu 47 de mii. Casa de schimb valutar imi deschid in aeroport. Data trecuta cand am fost pe Baneasa, in milocul salii de plecari, departures, adica, sa fiu si eu in tendinte, era un caine vagabond care isi facea nestingherit nevoile. European, intr-adevar.
Si ca sa inchei apoteotic, o toapa cu ruj pe dinti a tinut sa blocheze ambele iesiri din parcare pentru ca ea trebuia sa manance un covrig. Jeezz!
Bine ai venit inapoi. Data viitoare pleci cu masina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu