Edutzul meu e acum scolar. Bine, doamna lui i-a zis ca seamana cu un print, si sincer, trebuie sa ii dau dreptate. E un print invatacel. Ieri a avut ca tema sa alcatuiasca propozitii din doua sau trei cuvinte, avand doua si trei silabe. Mi-a spus:"copilul zgarie pisica", "omul trage cu tunul" si "capra plange".




Saptamana asta l-am dus eu la ore. Dimineata la ora 8 fara 10, cand inca mai aveam pe fata semne de la perna si parul inca turtit de la cum am dormit pe o parte, am pus piciorul pe aleea care duce spre scoala. Aceeasi scoala unde au invatat mama, fratii mei, unde am invatat eu si cam toata familia Grosu. Si mi-am dorit pentru o secunda, sa fiu iar in clasa I. Am avut 12 invatatori in scoala primara, s-a nimerit, sau poate involuntar i-am facut sa renunte la ce le placea mai mult, nu stiu. Oricum, unii inca ma recunosc. Mi-au spus de mica, sa stiu, ca atunci cand am sa cresc am sa fac lucruri mari. Stiau ei ce stiau.

Asa m-am intors in timp, la prima mea coronita, la primul meu pachetel si la prima mea serbare. Am fost litera Î, si incepeam cam asa "Sunt litera Î sa stiti/În intreceri ma gasiti...". Restul nu il mai stiu. Stiu in schimb ca aveam o rochita mov de catifea si dresuri albe si ma simteam foarte la locul meu in centrul atentiei.

Azi port in continuare rochite mov, numai ca nu mai recit poezii, le traiesc. Si stiu ca intr-o zi, barbatelul meu care are un dinte de i se clatina in fata o sa faca lucruri mari. Iar eu o sa fiu mereu acolo, in fata, sa il aplaud pentru ele. Oricat ar plange capra.