"viata nu este despre cum supravietuiesti in furtuna, ci despre cum dansezi in ploaie."
They say home is where the hearts is. Well, casa mea o sa ramana o eternitate pe Mihail Sadoveanu, numarul 10.

Banuiam ca ceva se intampla din momentul in care m'a rugat sa merg cu Mimi sa ii cumere un cadou Matzei. Ea a zis ca nu are pupile, deci nu are ce i se dilate, asa ca nu minte, nu au pregatit nimic, sa ma duc odata ca sa imi termin odata pe urma bagajele. Si am plecat. Ciufulita, cu gandul ca astia doi trebuie sa se impace. Am intrat intr-un magazin de bijuterii dupa ce ne-am oprit in fata altuia in vitrina caruia o vanzatore plictisita stragea ce avea prin vitrine. Ne'am invartit ce ne-am invartit prin oras,  l-am intrebat ce pregatesc fetele acasa, el a zis nimic si am presupus ca mi se pare.  Pe urma am fost sa-l luam pe tata, Mimi a zis "da-l incolo de cadou, mai bine ii dau ei banii"  si ne-am oprit la un restaurant sa luam doamnei Grosu, o salata la pachet.


 Am intrat (degeaba am nasul mare nu am mirosit nimic) tata m'a impins pe scari in jos si a mormait "am venit sa comandam ceva, luam comanda jos" si din intuneric s-a auzit  "suuuuuuuuuuuuuuuuuuuuurrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrppppppppppppppppppppppprrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiizzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!" un blitz m-a surprins exact cand m'a pufnit plansul si lumina s-a aprins. Erau toti acolo: mama, tata, Dadaia, cu Emil si Neti, Nutzu cu Ela si baby Sigismund :))), Daniela, Matza, Mimi, Edi si Bobo. Si in spatele lor un banner pe care scria "TE  ASTEPTAM ACASA".

 Multumesc! Si asteptati-ma mult si bine :))))).Va iubesc si in fiecare zi ma gandesc la voi.