Daca ochii sunt fereastra sufletului ai tai ce ar spune? Ai mei m-ar da de gol? Ar spune ca ma gandesc la oamenii pe care ii iubesc in fiecare zi si ma rog sa sa trezeasca cu zambetul pe buze?
Ochii mint. Ai mei erau odata blanzi. Acum stau incruntati. Sunt obositi. Au vazut prea multe. Cateodata ar vrea sa se inchida si nu pot. Sau ar vrea sa nu mai vada lumea in culori. Nu exista decat alb si negru. Restul nu sunt decat amestecuri. Ar vrea sa vada numai ce le place, dar nimeni nu ajunge pana acolo cu privirea. Sau poate nu mai exista.
Sau poate nu exista suflet. Si atunci ochii nu au ce sa oglindeasca. Doar reflecta lumina si lucrurile care le ies in cale. Si chiar daca ar exista suflet cui i-ar trebui fereste in el?
Ganduri (proaste) adunate
Ai observat vreodata cum oameni care nu te plac, te compatimesc atunci cand ti se intampla sa ai probleme?
"Am zis tuturor oamenilor pe care ii cunosc ca esti o curva, dar ti-a murit pisica/iubitul tau te-a inselat cu prietena ta cea mai buna. Imi pare rau, daca pot sa te ajut cu ceva, sa-mi spui, la orice ora o sa fiu acolo. Uite, si o imbratisare ca pari ca ai nevoie de una. Si daca vrei, mergem si la o cafea, arati cam obosita de la atata plans."
De unde atata bunatate de la persoane care nu pot sa alature numele tau unui adjectiv? Dar astia sunt doar nervii mei care vorbesc, in realitate oamenii sunt buni si blanzi.
In timp ce google-esc metode de tortura si caut in Pagini Aurii un ciuciunghez din asta sa loveasca si el cu masina pe cineva, nu pe ala care l-a lovit pe Nutzu (pentru ca ciuciunghezul nefiind european va fi trimis inapoi in tara lui, deci no harm done) imi curg usor lacrimi pe obraz. Da' de ce el? Cred ca asta e cea mai repetata intrebare din lume. De ce? Sa te intorci sa ridici pumul spre cer sa intrebi cat mai crede El ca mai poti sa mai suporti? O fi vreo pedeapsa pentru pacatele lui, ale noastre? Sa fie vreun blestem?(da, dar doar la ultima intrebare)
Am invatat ca trasul de par si datul cu capul de pereti au efect terapeutic. Dar nu fac ca lucrurile, sau in cazul nostru, picioarele, sa se indrepte sau sa se regenereze. Si pentru ca repetitia este mama invataturii, ceea ce nu te omoara te face mai puternic (oficial am devenit invincibili, cineva sa sune la Guiness World Of Records, cred ca am doborat ceva recorduri ).
L-am intrebat pe Nutzu cat o sa coste operatia. A raspuns : sase cai frumosi. Si pentru ca este cel mai sexist om , a promis ca daca la urmatoarea ecografie o sa afle ca o sa fie tatic de baietel nu de fetita se ridica singur si merge fara pic de gimnastica recuperatorie. Hal de simt al umorului, cine l-o fi invatat?
"Am zis tuturor oamenilor pe care ii cunosc ca esti o curva, dar ti-a murit pisica/iubitul tau te-a inselat cu prietena ta cea mai buna. Imi pare rau, daca pot sa te ajut cu ceva, sa-mi spui, la orice ora o sa fiu acolo. Uite, si o imbratisare ca pari ca ai nevoie de una. Si daca vrei, mergem si la o cafea, arati cam obosita de la atata plans."
De unde atata bunatate de la persoane care nu pot sa alature numele tau unui adjectiv? Dar astia sunt doar nervii mei care vorbesc, in realitate oamenii sunt buni si blanzi.
In timp ce google-esc metode de tortura si caut in Pagini Aurii un ciuciunghez din asta sa loveasca si el cu masina pe cineva, nu pe ala care l-a lovit pe Nutzu (pentru ca ciuciunghezul nefiind european va fi trimis inapoi in tara lui, deci no harm done) imi curg usor lacrimi pe obraz. Da' de ce el? Cred ca asta e cea mai repetata intrebare din lume. De ce? Sa te intorci sa ridici pumul spre cer sa intrebi cat mai crede El ca mai poti sa mai suporti? O fi vreo pedeapsa pentru pacatele lui, ale noastre? Sa fie vreun blestem?(da, dar doar la ultima intrebare)
Am invatat ca trasul de par si datul cu capul de pereti au efect terapeutic. Dar nu fac ca lucrurile, sau in cazul nostru, picioarele, sa se indrepte sau sa se regenereze. Si pentru ca repetitia este mama invataturii, ceea ce nu te omoara te face mai puternic (oficial am devenit invincibili, cineva sa sune la Guiness World Of Records, cred ca am doborat ceva recorduri ).
L-am intrebat pe Nutzu cat o sa coste operatia. A raspuns : sase cai frumosi. Si pentru ca este cel mai sexist om , a promis ca daca la urmatoarea ecografie o sa afle ca o sa fie tatic de baietel nu de fetita se ridica singur si merge fara pic de gimnastica recuperatorie. Hal de simt al umorului, cine l-o fi invatat?
No news is not good news. No news inseamna ca s-a intamplat ceva si ai mei, adica mama nu vrea sa imi spuna ca sa nu "ma ingrijorez". Si pentru ca fac ce fac si tot aflu, am sa le spun, oricat de nebagata in seama as parea, ca le doresc oamenilor care le doresc raul celor pe care ii iubesc sa se mai duca in pizda mamii lor sa ne mai lase in pace.
Ieri Nutzu a avut accident. De fapt o masina a facut accident cu picioarele lui si acum are nevoie de tije si o sa stea cateva luni cu picioarele in ghips pana la brau. "Ma duceam la Medgidia si pe drum am crezut ca masina are pana. Am pus masina pe avarii, m-am dat jos, am scos din portbagaj triunghiul semnalizator si am verificat rotile. Nu erau dezumflate. M-am suit inapoi in masina si m-am gandit sa iau geanta din portbagaj. Ne-am dat jos amandoi, eu si unchiul meu si ne-am repezit la portbagaj. Din spate am auzit o frana si din instinct am sarit pe sosea. Picioarele mi-au fost prinse intre protbagaj si botul masinii care ne-a lovit. M-am tarat la unchiul meu care avea capul spart si care nu facea decat sa tipe: ne lasi copii fara tata! si care, mai tarziu am aflat, avea rotula facuta praf. Soferul a sunat la ambulanta : Buna ziua, am lovit doi oameni! si a inchis. L-am sunat pe tata, numai numarul lui il stiam pe de rost. Pe langa mine a trecut un tir, aproape sa ma loveasca. Noroc ca a oprit un sofer de dubita si si-a pus masina in lateral ca sa blocheze banda pe care eram, pentru ca noi nu puteam sa ne ridicam de pe astfalt. 40 de minute am asteptat Salvarea, timp in care pe langa noi a trecut o masina condusa de o doctorita care s-a dat jos sa ne ajute dar le-a zis celor opriti sa ne ajute :lasati-i ca astia mor. Cand a ajuns SMURD-ul am simtit ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap si ca totul o sa fie bine. Am fost dusi la spital la Braila si de acolo transportati cu o Salvare privata la Galati. Am la un picior tibia facuta praf si la altul rupta in 4 locuri."
Imagineaza-ti ca auzi povestea asta din gura cuiva drag, care te suna de pe patul de spital, jumatate pus in ghips si te intreaba de ce plangi. Are dreptate, plang eu si nu a plans el. Nutzu o sa invete sa mearga odata cu Maya. Unde gasesti premergator pentru un om de 100 de kilograme? Sunt recunoscatoare ca nu a patit ceva mult mai grav, ca coloana lui nu e afectata si ca traieste. Daca operatia unchiului meu o sa reuseasca, o sa isi piarda la un picior din inaltime, deci o sa traisca toata viata cu un handicap. Ela a avut un soc cand a aflat, a trebuit sa fie calmata de mama cu un sedativ. Si eu sunt asa de departe..
Ieri Nutzu a avut accident. De fapt o masina a facut accident cu picioarele lui si acum are nevoie de tije si o sa stea cateva luni cu picioarele in ghips pana la brau. "Ma duceam la Medgidia si pe drum am crezut ca masina are pana. Am pus masina pe avarii, m-am dat jos, am scos din portbagaj triunghiul semnalizator si am verificat rotile. Nu erau dezumflate. M-am suit inapoi in masina si m-am gandit sa iau geanta din portbagaj. Ne-am dat jos amandoi, eu si unchiul meu si ne-am repezit la portbagaj. Din spate am auzit o frana si din instinct am sarit pe sosea. Picioarele mi-au fost prinse intre protbagaj si botul masinii care ne-a lovit. M-am tarat la unchiul meu care avea capul spart si care nu facea decat sa tipe: ne lasi copii fara tata! si care, mai tarziu am aflat, avea rotula facuta praf. Soferul a sunat la ambulanta : Buna ziua, am lovit doi oameni! si a inchis. L-am sunat pe tata, numai numarul lui il stiam pe de rost. Pe langa mine a trecut un tir, aproape sa ma loveasca. Noroc ca a oprit un sofer de dubita si si-a pus masina in lateral ca sa blocheze banda pe care eram, pentru ca noi nu puteam sa ne ridicam de pe astfalt. 40 de minute am asteptat Salvarea, timp in care pe langa noi a trecut o masina condusa de o doctorita care s-a dat jos sa ne ajute dar le-a zis celor opriti sa ne ajute :lasati-i ca astia mor. Cand a ajuns SMURD-ul am simtit ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap si ca totul o sa fie bine. Am fost dusi la spital la Braila si de acolo transportati cu o Salvare privata la Galati. Am la un picior tibia facuta praf si la altul rupta in 4 locuri."
Imagineaza-ti ca auzi povestea asta din gura cuiva drag, care te suna de pe patul de spital, jumatate pus in ghips si te intreaba de ce plangi. Are dreptate, plang eu si nu a plans el. Nutzu o sa invete sa mearga odata cu Maya. Unde gasesti premergator pentru un om de 100 de kilograme? Sunt recunoscatoare ca nu a patit ceva mult mai grav, ca coloana lui nu e afectata si ca traieste. Daca operatia unchiului meu o sa reuseasca, o sa isi piarda la un picior din inaltime, deci o sa traisca toata viata cu un handicap. Ela a avut un soc cand a aflat, a trebuit sa fie calmata de mama cu un sedativ. Si eu sunt asa de departe..
Dupa ambitioasa mea zi/noapte de munca am hotarat ca nu am de ce sa stau in casa intr-o frumoasa zi de marti (cand mi se pare ca e soare chiar daca e furtuna de nisip si jumatate din el e la noi in casa) si am zis ca mergem. O sa stim unde cand o sa ajungem acolo. Si acolo am ajuns. La un playground pentru oameni mari, cu o casa a groazei, paintball numai pentru baieti (buuu) o mie de jocuri video, un rollercoaster virtual,ring de patinat cu rolele si noua mea pasiune al carui nume nu il stiu de fapt si pe care am sa o numesc hochei de masa. Am luat cartele, si ne-am asezat la coada la casa groazei, era ceva cu razbunarea sufletelor si nu puteam sa nu facem o vizita.
Eu sunt obisnuita cu casa groazei din parcul de distractii de la Mamaia in care mergeam cand eram mica si stateam la mare si la munte cate 2 saptamani si faceam poze cu camila/maimuta-cainele lup, in functie de zona. Aici am fost pusa sa citesc un disclaimer ca daca patesc ceva in timpul vizitei nu e decat vina mea si o lista scrisa pe tablie gen Cele 10 Porunci cu ce nu ai voie sa faci, am lasat tot ce aveam de pret in cosuri si am intrat in tunel. Unde ni s-a spus in 2 limbi ca daca vreodata ni se face prea frica doar sa spunem Stop si iesim repede din casa. Deja simteam cum ma trec fiori reci si parca aveam picioarele mai grele. Si usa se deschide, intram in intuneric si din spatele nostru apare Bruno. Nu Mars, ghidul, care vorbeste cu o voce leita papusii din Saw(1 si 2, treiul a fost scarbos si restul seriei e prea bolnav pentru gusturile mele) doar ca avea accent si iti baga in ochi o lanterna ca sa nu poti sa ii vezi masca de schelet luata de la tarabe de la chinezi. Am ras dar nu era rasul meu pentru ca Bruno a zis ca daca el ne zice sa fugim, fugim. Si mintea mea usor infuentabila a inceput sa isi faca o mie de scenarii despre cum am intrat in casa si nu o sa mai ies, cateodata 10 minute sunt o eternitate.
Una peste alta am fost alergati de un dement cu o drujba. Zgomotul ala mecanic care se apropia mai mult decat ai fi vrut sa se apropie, oricat de nereal ar fi fost totul si oricat de constient ai fi incercat sa ramai ca e doar un joc si oricat de haios era accentul indian al lui Bruno care striga FUUUGI, mi-a ridicat la propriu parul in cap, ceea ce a fost chiar amuzant cand am iesit dar nu prea cand tavanul camerei in care eram ingramaditi ca sa scapam se micsora si trebuia sa fugi in mersul piticului.
Ca sa ma opesc din tremurat m-am dat in rollercoaster si, cu toate ca el zice ca m-a lasat, l-am batut pe Razvan odata (8 jocuri din 15) la hochei de masa plus ca am castigat o camila din plus care de acum inainte o sa doarma cu mine in pat si cu care i-am facut invidiosi pe multi copii cand am mers la masa, sac.
Si pentru ca am fost cuminti am prins cel mai frumos spectacol de lumini si sunete de pe-aici, proiectii pe cladiri decorate cu statui egiptene si faraoni cu animatii ale Egiptului Antic si pe fundal, Coldplay. Daca nu era deja sculat de la atata adrenalina cu casa lui Bruno, parul meu din cap s-ar fi ridicat de emotie. De ce poti sa pastrezi o amintire si un sentiment nu?
Eu sunt obisnuita cu casa groazei din parcul de distractii de la Mamaia in care mergeam cand eram mica si stateam la mare si la munte cate 2 saptamani si faceam poze cu camila/maimuta-cainele lup, in functie de zona. Aici am fost pusa sa citesc un disclaimer ca daca patesc ceva in timpul vizitei nu e decat vina mea si o lista scrisa pe tablie gen Cele 10 Porunci cu ce nu ai voie sa faci, am lasat tot ce aveam de pret in cosuri si am intrat in tunel. Unde ni s-a spus in 2 limbi ca daca vreodata ni se face prea frica doar sa spunem Stop si iesim repede din casa. Deja simteam cum ma trec fiori reci si parca aveam picioarele mai grele. Si usa se deschide, intram in intuneric si din spatele nostru apare Bruno. Nu Mars, ghidul, care vorbeste cu o voce leita papusii din Saw(1 si 2, treiul a fost scarbos si restul seriei e prea bolnav pentru gusturile mele) doar ca avea accent si iti baga in ochi o lanterna ca sa nu poti sa ii vezi masca de schelet luata de la tarabe de la chinezi. Am ras dar nu era rasul meu pentru ca Bruno a zis ca daca el ne zice sa fugim, fugim. Si mintea mea usor infuentabila a inceput sa isi faca o mie de scenarii despre cum am intrat in casa si nu o sa mai ies, cateodata 10 minute sunt o eternitate.
Una peste alta am fost alergati de un dement cu o drujba. Zgomotul ala mecanic care se apropia mai mult decat ai fi vrut sa se apropie, oricat de nereal ar fi fost totul si oricat de constient ai fi incercat sa ramai ca e doar un joc si oricat de haios era accentul indian al lui Bruno care striga FUUUGI, mi-a ridicat la propriu parul in cap, ceea ce a fost chiar amuzant cand am iesit dar nu prea cand tavanul camerei in care eram ingramaditi ca sa scapam se micsora si trebuia sa fugi in mersul piticului.
Ca sa ma opesc din tremurat m-am dat in rollercoaster si, cu toate ca el zice ca m-a lasat, l-am batut pe Razvan odata (8 jocuri din 15) la hochei de masa plus ca am castigat o camila din plus care de acum inainte o sa doarma cu mine in pat si cu care i-am facut invidiosi pe multi copii cand am mers la masa, sac.
Si pentru ca am fost cuminti am prins cel mai frumos spectacol de lumini si sunete de pe-aici, proiectii pe cladiri decorate cu statui egiptene si faraoni cu animatii ale Egiptului Antic si pe fundal, Coldplay. Daca nu era deja sculat de la atata adrenalina cu casa lui Bruno, parul meu din cap s-ar fi ridicat de emotie. De ce poti sa pastrezi o amintire si un sentiment nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)