Un proverb vechi spune ca mai devreme sau mai tarziu greselile se platesc.Cine l-a scris nu putea sa sa se duca linistit la munca, fara sa simta nevoia sa filizofeze? Uneori, copii platesc pentru greselile parintilor. O fac cu zambetul cu buze, bucurosi ca invata din "pacatele" altora, o fac discret ca sa nu ii vada lumea si sa ii arate cu degetul (macar de-ar rupe cineva degetul aratator al lumii) sau o fac plangand, inghitind in sec si suportand. Ca si cum ar trebui sa poarte pe umeri greutatea intregii lumi. Imi pare rau...

In vremuri de poveste, cand hip hop-ul nu era house...

Prima oara cand mi-am dat seama ca sunt batrana a fost cand un baietel de 13 ani m-a intrebat ce varsta am si cand a auzit 23 a inceput sa imi vorbeasca cu dumneavoastra. Apoi am fost invitata la un majorat, cu tot cu after-party. Si am realizat ca mai tarziu de ora 3 jumate nu mai pot sa mai stau treaza, altfel ma dor toate celea a doua zi.

Asa ca rog timpul sa se opreasca, macar o zi. Sa pot sa ma opresc si eu, sa simt. Fie ea si tristetea. Sa nu vina repede cu buretele, sa stearga tot, oameni, rasete, dor,doliu, durere, lacrimi, nervi, iubire. Sa imprime nu doar pe chipuri trecerea lui, sa se scurga macar mai incet, ca sa pot sa simt si eu mai apasat ca exista.


www.portfolios.ro

P.S.Cumpar teren ultracentral. Un metru patrat. Intentionez sa ii ridic o statuie tatalui lui Cosmin.

Nu inteleg ce e cu problemele astea de nu le place lor singuratatea si trebuie sa isi cheme prietenii de fiecare data cand apar.

Eu am avut un accident duminica, am avut, nu am facut, caci domnul sofer era beat mort, cu un copil in spate, nu a venit la politie odata cu mine si cand a ajuns, la 3 ore dupa incident, cand eu imi umplusem manecile de muci, scuzati-mi limbajul, de la atata boceala, a avut decenta de a o pune pe sotioara lui draga sa completeze procesul verbal. Adica cum? Pai nu conduceai tu? Nu? Cum nu? Futu-ti!

Deci ma car de luni prin tribunale, registraturi si sectii de Politie, si intentionez sa il tarasc si pe om dupa mine pana i se face rau. Sa ii mananc doi, trei ani de zile pe la procese, cu sau fara sanse de castig. Asa, ca sa ma distrez. Doar nu am nici un job care sa imi ocupe timpul.
Era si mama cu mine in masina. Eu nu imi amintesc decat pe ea strigand "accident" si pe mine tipand. Daca eram eu in locul soferului beat, cred ca el ar fi avut aceleasi intentii. Deci nu am nimic de pierdut.

Am insa de achitat o nota de plata la un service. Masina nu era a mea si casco ii expirase pe 26. Asa ca incerc sa ma inscriu la scoala de magicieni, si daca pot face sa apara un iepure dintr-o palarie, sigur scot si banii de reparatii de pe undeva. Daca nu, ce sa zic? Il trimit pe Pablito la furat, se pricepe si daca il prinde cineva nu are cum sa ma parasca.

Apoi ieri a aflat Baiatul ca i-a murit bunicul. Cum consolezi pe cineva in asemenea momente? Ii zici ca va fi bine? Il mangai? Il iei in brate? Ii aduci aminte sa respire? E dureros sa vezi ca omul pe care il iubesti sufera si tu nu poti decat sa te uiti la el neajutorat. Iti vine sa urli de neputinta ta, sa faci orice ca sa te doara pe tine, nu pe el... apoi te resemnezi...