Casuta mea

...e plina de amintiri si cateodata de praf. N-arata nici pe departe asa,si totusi aici ma ascund dupa deget cand cateodata nu vreau sa vad, am aflat ca oricat as cauta-o, nu exista o zana a vaselor murdare care goleste chiuveta peste noapte, are pereti plini de confesiuni si marturii a unor ganduri atat de ascunse, martor al certurilor stupide si al impacarilor evidente,cu haine aruncate peste tot si carti stranse peste ani,cu cearsaful ravasit pe pat care te imbie sa mai stai putin cu ochii inchisi dimineata, cu vecini care de-abia asteapta sa-ti bata nervosi la usa,cu masina de spalat care mananca sosete, altfel ce cauta la mine in sertar 17 sosete fara pereche? cu oglinda care te deprima indiferent de cat de bine arati, cu debaraua micuta cu perechi de pantofi pe care razi cand ii vezi si te intrebi ce-a fost in capul tau, cu Baiatul gata sa iti mai repare vreo priza de care ai tras, cu liniste pentru mahmureala de vineri sau muzica in gand cand esti ametita pentru ca iubesti.

Casuta mea e tare frumoasa, cu tot cu mobila veche de vreo 30 de ani si chiria care trebuie platita in fiecare luna, cu lustra cu ventilator din sufragerie cu linoleumul verde de pe jos si termopane. Casuta mea e adapost, cu frigiderul mai mereu gol si cu scrumiere mereu pline.