Tanti Verginica e maritata cu Nea Costel. Impreuna au 4 fete si un baiat: Lidia, Ema, Daniela, Cristi si Gabriela.
Acum un an, una din fete, sa ii spunem Margareta, a descoperit miracolul Messengerului si ca poate comunica instant cu oameni aflati la mii de kilometri de ea. Redundant, stiu si cliseic poate. Dar Margareta a fost mereu putin intarziata. Si asa, zana a inceput sa vorbeasca si sa se indragosteasca de un compatriot plecat in Spania. In cateva luni, orbita de iubire, Margareta a facut un credit bancar si-a luat un bilet doar dus destinatia Barcelona si dusa a fost.
Ajunsa acolo a dat nas in nas sau ochi in pumn cu realitatea. Barbatul pe care il cunoscuse ea avea se pare personlitate multipla. Si omul dragut si iubitor s-a transformat peste noapte intr-un taran betiv, care i-a ascuns pasaportul, a batut-o bine, sa se stie cine e seful in casa si i-a interzis sa ma ia legatura sub orice forma cu familia ei, ramasa sa ii achite creditul si linistita ca fata o duce bine.
Acum o luna, Margareta s-a intors in tara si e o doamna. Ii pute tot ce inseamna Romania, vorbeste cu accent spaniol si e hotarata sa il ia in Tara Imaginara a Promisiumilor de fapt a Promisiunilor Imaginare pe fratele ei mai mic, sa-l duca la munca, a trabajar adica.
Cum s-a schimbat cineva in doar cateva luni din cauza unui "salar" de 600 de euro si a violentei conjugale nu vreau sa inteleg. Nici nu imi pasa. Ma intereseaza unde se duc oamenii astia de isi spala creierele si ajung sa creada pe bune, ca daca au muncit cu ziua printre straini sunt un fel de Jenna Jameson si toata lumea vrea sa ii atinga. Si sa nu se mai duca.
Acum un an, una din fete, sa ii spunem Margareta, a descoperit miracolul Messengerului si ca poate comunica instant cu oameni aflati la mii de kilometri de ea. Redundant, stiu si cliseic poate. Dar Margareta a fost mereu putin intarziata. Si asa, zana a inceput sa vorbeasca si sa se indragosteasca de un compatriot plecat in Spania. In cateva luni, orbita de iubire, Margareta a facut un credit bancar si-a luat un bilet doar dus destinatia Barcelona si dusa a fost.
Ajunsa acolo a dat nas in nas sau ochi in pumn cu realitatea. Barbatul pe care il cunoscuse ea avea se pare personlitate multipla. Si omul dragut si iubitor s-a transformat peste noapte intr-un taran betiv, care i-a ascuns pasaportul, a batut-o bine, sa se stie cine e seful in casa si i-a interzis sa ma ia legatura sub orice forma cu familia ei, ramasa sa ii achite creditul si linistita ca fata o duce bine.
Acum o luna, Margareta s-a intors in tara si e o doamna. Ii pute tot ce inseamna Romania, vorbeste cu accent spaniol si e hotarata sa il ia in Tara Imaginara a Promisiumilor de fapt a Promisiunilor Imaginare pe fratele ei mai mic, sa-l duca la munca, a trabajar adica.
Cum s-a schimbat cineva in doar cateva luni din cauza unui "salar" de 600 de euro si a violentei conjugale nu vreau sa inteleg. Nici nu imi pasa. Ma intereseaza unde se duc oamenii astia de isi spala creierele si ajung sa creada pe bune, ca daca au muncit cu ziua printre straini sunt un fel de Jenna Jameson si toata lumea vrea sa ii atinga. Si sa nu se mai duca.
Edutzul meu e acum scolar. Bine, doamna lui i-a zis ca seamana cu un print, si sincer, trebuie sa ii dau dreptate. E un print invatacel. Ieri a avut ca tema sa alcatuiasca propozitii din doua sau trei cuvinte, avand doua si trei silabe. Mi-a spus:"copilul zgarie pisica", "omul trage cu tunul" si "capra plange".
Saptamana asta l-am dus eu la ore. Dimineata la ora 8 fara 10, cand inca mai aveam pe fata semne de la perna si parul inca turtit de la cum am dormit pe o parte, am pus piciorul pe aleea care duce spre scoala. Aceeasi scoala unde au invatat mama, fratii mei, unde am invatat eu si cam toata familia Grosu. Si mi-am dorit pentru o secunda, sa fiu iar in clasa I. Am avut 12 invatatori in scoala primara, s-a nimerit, sau poate involuntar i-am facut sa renunte la ce le placea mai mult, nu stiu. Oricum, unii inca ma recunosc. Mi-au spus de mica, sa stiu, ca atunci cand am sa cresc am sa fac lucruri mari. Stiau ei ce stiau.
Asa m-am intors in timp, la prima mea coronita, la primul meu pachetel si la prima mea serbare. Am fost litera Î, si incepeam cam asa "Sunt litera Î sa stiti/În intreceri ma gasiti...". Restul nu il mai stiu. Stiu in schimb ca aveam o rochita mov de catifea si dresuri albe si ma simteam foarte la locul meu in centrul atentiei.
Azi port in continuare rochite mov, numai ca nu mai recit poezii, le traiesc. Si stiu ca intr-o zi, barbatelul meu care are un dinte de i se clatina in fata o sa faca lucruri mari. Iar eu o sa fiu mereu acolo, in fata, sa il aplaud pentru ele. Oricat ar plange capra.
Saptamana asta l-am dus eu la ore. Dimineata la ora 8 fara 10, cand inca mai aveam pe fata semne de la perna si parul inca turtit de la cum am dormit pe o parte, am pus piciorul pe aleea care duce spre scoala. Aceeasi scoala unde au invatat mama, fratii mei, unde am invatat eu si cam toata familia Grosu. Si mi-am dorit pentru o secunda, sa fiu iar in clasa I. Am avut 12 invatatori in scoala primara, s-a nimerit, sau poate involuntar i-am facut sa renunte la ce le placea mai mult, nu stiu. Oricum, unii inca ma recunosc. Mi-au spus de mica, sa stiu, ca atunci cand am sa cresc am sa fac lucruri mari. Stiau ei ce stiau.
Asa m-am intors in timp, la prima mea coronita, la primul meu pachetel si la prima mea serbare. Am fost litera Î, si incepeam cam asa "Sunt litera Î sa stiti/În intreceri ma gasiti...". Restul nu il mai stiu. Stiu in schimb ca aveam o rochita mov de catifea si dresuri albe si ma simteam foarte la locul meu in centrul atentiei.
Azi port in continuare rochite mov, numai ca nu mai recit poezii, le traiesc. Si stiu ca intr-o zi, barbatelul meu care are un dinte de i se clatina in fata o sa faca lucruri mari. Iar eu o sa fiu mereu acolo, in fata, sa il aplaud pentru ele. Oricat ar plange capra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)