Ziua 1 din weekendul meu de nastere ;))
Bubu, desigur.
Maaama, ce frumos a fost. Am tinut doliu pentru anul care a trecut. Am primit cel mai frumos cadou: se intoarce Dirty Diana acasa! Si trandafiri albi, preferatii mei. Si am baut cu toata lumea de nu mai vroiam sa vin acasa, as fi ramas acolo bucuroasa pana vinerea viitoare, daca nu trebuia sa car la bagaje:D.
Va multumesc ca ati fost acolo, cu mine!

Ziua 2
Hello, Mr Kravitz.




O fi avand el picioare de gaina, pantofi cu toc si o problema mare cu drogurile dar am innebunit tipand si cantand aproape doua ore cat a durat concertul. Si sunt convinsa ca si fara microfon Lenny s-ar fi facut auzit de toate miile alea de oameni care au venit sa il vada. S-o fi crezut el la inceput in Ungaria, dar putea sa se creada si in Botswana. In clipa in care si-a apropiat buzele de microfon si a soptit "I belong to you" s-a spalat de orice pacate.

"For better, worse, wherever
I would never let somebody break you down
Nor take your crown, never"

Cum sa nu il iubesti?

Ziua 3
A iesit le iveala leoaica din mine, aia care adora sa fie in centrul atentiei si mai aveam putin si torceam la cat am fost de alintata. Am fost la terasa, pe lac, am baut un Cosmo si am mancat un munte de inghetata si mai pe seara, inainte sa ma intorc acasa am gustat din tortul in forma de fund, a lui Tili, dand astfel un nou inteles expresiei "manca-mi-ai curul" ;)).

3 zile de poveste.

Astazi am primit cadoul de la tata de ziua mea. Evident, bani.
Dragul de el, i-a fost rau toata saptamana, a avut fibrilatii, dar a promis ca vine sa ma vada si acum uite-l in restaurant comandand platoul taranesc de ii place lui mult si privindu-ma cu madrie. Fetita lui a crescut...sau asa ii pare lui. Sunt oameni care ii ochii altora sunt invincibili. In ochii mei, tata e definitia puterii. Cateodata ma gandesc daca toata dragostea asta neconditionata alor mei nu ar disparea daca ei ar fi constienti de toate greselile care m-au format pe mine ca om, care intre noi fie vorba nu au fost asa de mici sau de putine. Sau poate ca stiu si prefera sa le ignore.
Mama m-a sunat si ea sa imi spuna ca ma asteapta luni acasa, cu un borcan cu icre facut de ea, numai al meu (pentru cine nu a gustat din icrele facute de mama, ele sunt definitia pura a orgasmului culinar) si cu snitele cu susan. Si sa ii spun daca ma mai doare locul de unde mi-au scos maseaua de minte. Daca da, sa iau niste bitter suedez, ca sigur imi trece. La mama, bitterul suedez vindeca orice, dureri de cap, sinuzita, amigdalita, apendicita, o unghie rupta.
Mancarea ei e la fel ca banii pe care mi-i da tata, amandoua imi aduc aminte ca oricat as fi de departe de casa, ai mei o sa fie mereu langa mine, pentru ei timpul a ramas in loc in camera copiilor din casa mea si oricat as creste tot o sa am nevoie de ei. Ce mult ii iubesc!
Cateodata ii aud dimineata din dormitorul lor cum se alinta. Oamenii astia sunt impreuna de 35 de ani! Din care au fost fericiti vreo 10 maxim. Si totusi s-au incapatanat sa ramana unul langa altul pana cand au ajuns ca unul sa respire pentru celalalt.

Nu stiu altii cum sunt, de fapt stiu, stau inchisi intr-o camera intunecata,cu perfuzia de cafea intr-o vena si un pachet de tigari in cealalta si invata pentru licenta,faimoasele 400 de intrebari grila din care o sa le pice doar 30 si un rezumat al lucrarii de diploma, care nu are cum sa fie mai mare de 10 pagini,si le mai iese si par alb din cauza asta. Si eu... fac maratoane de American Dad si Family Guy si ma indop cu inghetata.
Partea distractiva e ca stiu o gramada de oameni care si-au aranjat examenele ca sa poata sa intre in licenta si totusi au picat, si eu, care nici nu ma asteptam sa intru in ultimul an le-am luat pe toate. Nu ca nu as fi preferat sa imi aranjez sesiunea, dar imi terminasem bugetul pe septembrie inca din mai asa ca am zis si eu Doamne ajuta si acum poti sa ma strigi "Absolvento" :D.
Revenind,daca ar fi sa trag linie as spune ca am avut 3 ani de facultate minunati, plini de impliniri si satisfactii, toate astea pentru ca nu am frecventat cursurile.
Si daca e sa ma spal de pacate, marturisesc, in anul 1 mi-am insusit un catalog, pe care o fetita, de isi tot zicea sefa grupei si mi-l tot flutura pe sub nas ca sa vad eu ce autoritate are ea,dar sa arunce cu pietre cel fara de pacat ;)).
Ca sa fiu si mai sincera as fi preferat sa mai fac 3 ani de liceu, dar la cate scutiri medicale mi-am luat cand eram eleva mandra a Colegiului National "Alexandru Ioan Cuza",m-a rugat doctorita mea de familie de atunci sa incerc sa ma mut la Bucuresti imediat ce imi iau diploma de Bac,nu de alta dar nu prea mai avea ce diagnostice sa imi puna, avusesem orice de la maini si picioare rupte la intoxicatie, varicela, rubeola, transplanturi de ficat, ruptura de splina, you name it si deja incepeam sa dau de banuit.
Si ca sa vedem si partea plina a paharului, incepand de vineri nu am sa mai fiu studenta,ci somera. Cine stie, poate imi depun si dosarul sa imi iau ajutorul de somaj si asa am sa scap si de orice grija financiara :P.

"Va rugam sa folositi apa calda cat mai econom . Provine de la boilere cu capacitate limitata, care necesita o durata indelungata pentru a se incalzi.. Va udati, opriti apa va sapuniti, va limpeziti.
Regulament de conduita interioara la Terasa Ariciu', unde am avut bucuria sa fim cazati joi noaptea cand am fost in mirifica Vama Veche cu "Josephine".
Acuma, la 200 de mii, vechi, de om pe noapte nu puteai sa ai pretentii de la casuta din paie si chirpici nascuta parca din povestea cu cei 3 purcelusi si lupul cel rau care trebuia doar sa sufle odata ca sa isi ia cina, camin a gandacilor si larvelor de pe litoral in care fusesem cazati inainte sa facem spume la gura. Am avut insa noroc si ne-am mutat in lux, in singura camera cu toaleta in interior si miros de putergai.
Si nu puteai sa ai pretentii nici de la "restaturantul" Corsarul sau Piratul sau cum s-o fi chemand, cu chelnerul cu pasta de dinti pe toata buza de sus si jumatate din aia de jos folosita in scop medicinal pentru herpesul pe care il avea si cu preturile de Dorobanti si piccolo-ul angajat cu un singur scop, sa iti stinga lumina la baie tocmai cand reuseai sa iti gasesti servetelele dezinfectante din geanta ca pe maini nu puteai sa te speli de curat ce era si manacarea care nu putea fi decat gatita de sezonul trecut.
Si in nici caz nu puteai sa ai pretentii de la toti "rocherii" care ieseau din terasele de pe malul marii ca sa foloseasca apa in care eu as fi vrut sa fac baie a doua zi drept un mare pisoar.
De vis in Vama.50 de mii paharul de Jaegermeister si 110 mii paharul de Wild Tukey. Jack-ul era fix intre, 80 de mii si cafeaua, cu gust de apa de mare 35 de mii. Noroc cu Shole ca ne-a schimbat perspectivele si cu Dan care ne-a dus la Four Season sa infulecam ca apucatii ;)).
Si ce sa crezi? Ne intoarcem in august.

Traim inca intr-o lume a barbatilor,nu ca asta ar fi un lucru rau, cand visezi la un orgasm done by the book sau au nevoie sa iti deschida cineva un borcan cu gem, numai ca superioritatea fizica a sexului tare nu trebuie dovedita prin acte de agresivitate de cele mai mule ori de natura sexuala, menite nu sa satisfaca vreo fantezie ci sa provoace repulsie la cel mai elementar nivel al constiintei.
Din ciclul "fi-v-ar mama", luni a fost o zi tare proasta. Si nu putea sa culmineze decat cu un retardat care s-a gandit ca m-as distra copios daca m-ar inghesui in niste boscheti si m-am pipai pe sub fusta putin. Aici cuvintele devin mici ca sa descrie teama si socul si scarba care m-au apucat la care se adauga sfidarea aluia care fugea cu fata spre mine si imi zambea si eu nu ma rugeam decat sa se deschida pamantul sa il inghita. Si in lipsa unei pedepse divine l-am sunat pe Baiat care era in drum spre casa de la mare, care si-a sunat prietenii si pentru fiecare lacrima de nervi pe care am varsat-o omul si-a luat cate un spit in cap.
Evident de toata aceasta intamplare vinovata sunt numai eu pentru ca:
1)sunt fata;
2)purtam rochie;
3)mergeam incet, ceea ce in unele culturi, cine stie, poate fi considerat provocator;
4)eram singura;
5)mergeam pe strada, ceea ce nu poate decat sa spuna unui barbat ca esti disponibila si gata de orice;
6)nu aveam nimic contondent in geanta.
Oricum, ce a fost a fost,eu doar vreau sa va multumesc baieti ca ati sarit ca arsi, l-ati prins pe retardat si i-ati tumefiat fata.

Genial "Hancock"!
Pe pelicula sau in format digital, whatever, merita vazut nu pentru efectele speciale sau coloana sonora si nici macar pe Charlize Theron, pentru ca in fiecare din noi exista un erou, creat din jumatati care, create sadic, sunt facute sa se imbine numai ca sa se autodistruga, sa reinvie ca sa se uneasca din nou si din nou sa se distruga.
Mai mult n-am cum sa zic. I-as strica tot farmecul.

Azi e ziua in care iubirea a incetat sa existe pe Pamant.
In locul ei nu a ramas nici visul a ceea ce a fost, e doar intuneric si tacere, o tacere aproape asurzitoare, nimic care sa doara,tristetea Pamantului ca aici nu mai exista iubire si atat. Nici el nu mai stie daca a existat vreodata cu adevarat si nici nu cauta ceva care sa ii ia locul. Inima nu vrea sa i se mai miste pentru nimeni si intunericul il acopera cu repeziciunea unei clipiri asa ca locul iubirii e luat de goliciune si intre ele nu exista diferenta.
Pamantul nu se invarte in sens invers, Pamantul nu se mai invarte deloc, ramane inert, asteptand sa se stinga picul de viata care mai rasfula in el stiind ca nu il asteapta moartea ci lipsa vietii, o existenta nejustificata, silit sa fie pur si simplu, pentru ca asta e menirea lui.

Ploua cu petale in drumul meu. E drumul care duce spre nicaieri, doar cu un inceput, fara de sfarsit si plin de culoare. Si petalele prind viata, se joaca cu vantul, alearga dupa soare si cand obosesc se intorc la mine, se odihnesc la pieptul meu si isi continua joaca. Fara ele drumul ar avea capat dar nu ar mai avea sens. Nu ar mai fi doar drumul meu, ar fi drumul tuturor celor care cauta sfarsitul, care au uitat ca nu conteaza unde ajungi ci cum ajungi acolo.