Sa ai copii se spune ca e o fericire. Sa ai nepoti, va spun eu, e si mai si caci, nu-i asa, nu esti tu ala care trebuie sa schimbe scutece.
Din toate prescurtarile numelui meu: Cat, Cată, Cata, Catu, Lina, Ina, Tina, Edi a reusit sa scoata...ma rog... ceva...care acum e Aca pentru ca l-am mituit cu o masinuta sa uite de C-ul din fata. Si cica astia micii nu au spirit de antreprenoriat.
Acum vreo 4 luni, cand zana mea cu ochii albastrii a fost convinsa ca nu sunt sora-mea Daniela deci sa nu-mi spuna Dudu (plezneam de gelozie cand o auzeam toata ziua Dudu) a reusit sa pronunte Tăla. Tăla, Neti? Tălaaaaaaa??