Nu inteleg ce e cu problemele astea de nu le place lor singuratatea si trebuie sa isi cheme prietenii de fiecare data cand apar.

Eu am avut un accident duminica, am avut, nu am facut, caci domnul sofer era beat mort, cu un copil in spate, nu a venit la politie odata cu mine si cand a ajuns, la 3 ore dupa incident, cand eu imi umplusem manecile de muci, scuzati-mi limbajul, de la atata boceala, a avut decenta de a o pune pe sotioara lui draga sa completeze procesul verbal. Adica cum? Pai nu conduceai tu? Nu? Cum nu? Futu-ti!

Deci ma car de luni prin tribunale, registraturi si sectii de Politie, si intentionez sa il tarasc si pe om dupa mine pana i se face rau. Sa ii mananc doi, trei ani de zile pe la procese, cu sau fara sanse de castig. Asa, ca sa ma distrez. Doar nu am nici un job care sa imi ocupe timpul.
Era si mama cu mine in masina. Eu nu imi amintesc decat pe ea strigand "accident" si pe mine tipand. Daca eram eu in locul soferului beat, cred ca el ar fi avut aceleasi intentii. Deci nu am nimic de pierdut.

Am insa de achitat o nota de plata la un service. Masina nu era a mea si casco ii expirase pe 26. Asa ca incerc sa ma inscriu la scoala de magicieni, si daca pot face sa apara un iepure dintr-o palarie, sigur scot si banii de reparatii de pe undeva. Daca nu, ce sa zic? Il trimit pe Pablito la furat, se pricepe si daca il prinde cineva nu are cum sa ma parasca.

Apoi ieri a aflat Baiatul ca i-a murit bunicul. Cum consolezi pe cineva in asemenea momente? Ii zici ca va fi bine? Il mangai? Il iei in brate? Ii aduci aminte sa respire? E dureros sa vezi ca omul pe care il iubesti sufera si tu nu poti decat sa te uiti la el neajutorat. Iti vine sa urli de neputinta ta, sa faci orice ca sa te doara pe tine, nu pe el... apoi te resemnezi...