Daca cineva ar fi crezut pana acum ca reclama nu e sufletul comertului, filmul 2012 e dovada ca cineva n-are dreptate.



Doua ore si jumatate de libidinosenii hollywoodiene,salvate de prezenta scurta dar delicioasa a lui Zlatko Buric, al carui nume am sa il uit pana maine, dar care a lasat o impresie mult mai mare decat John Cusack,pe care eu nu il suport ca actor si Oliver Platt pe care iar nu il suport ca actor si plec de la prezumtia justificata, pana acum, ca orice film in care ei apar e un un film prost.

Ma erijez deci in aceasta atotcunoscatoare Irina Margareta Nistor si interjectionez "Jeeezz",de pe la mijlocul fimului, cand am simtit ca incepe sa imi creasca barba tot asteptand sa se termine si pana acum.

Si daca sfarsitul lumii ar veni intr-adevar in 2012, mi-ar parea rau sincer, ca mi-am pierdut timpul uitandu-ma la prostia asta de film in loc sa fac alte lucruri mai neinteresante.

"We were warned" e tagline-ul filmului. I was warned my ass.