Astazi am primit cadoul de la tata de ziua mea. Evident, bani.
Dragul de el, i-a fost rau toata saptamana, a avut fibrilatii, dar a promis ca vine sa ma vada si acum uite-l in restaurant comandand platoul taranesc de ii place lui mult si privindu-ma cu madrie. Fetita lui a crescut...sau asa ii pare lui. Sunt oameni care ii ochii altora sunt invincibili. In ochii mei, tata e definitia puterii. Cateodata ma gandesc daca toata dragostea asta neconditionata alor mei nu ar disparea daca ei ar fi constienti de toate greselile care m-au format pe mine ca om, care intre noi fie vorba nu au fost asa de mici sau de putine. Sau poate ca stiu si prefera sa le ignore.
Mama m-a sunat si ea sa imi spuna ca ma asteapta luni acasa, cu un borcan cu icre facut de ea, numai al meu (pentru cine nu a gustat din icrele facute de mama, ele sunt definitia pura a orgasmului culinar) si cu snitele cu susan. Si sa ii spun daca ma mai doare locul de unde mi-au scos maseaua de minte. Daca da, sa iau niste bitter suedez, ca sigur imi trece. La mama, bitterul suedez vindeca orice, dureri de cap, sinuzita, amigdalita, apendicita, o unghie rupta.
Mancarea ei e la fel ca banii pe care mi-i da tata, amandoua imi aduc aminte ca oricat as fi de departe de casa, ai mei o sa fie mereu langa mine, pentru ei timpul a ramas in loc in camera copiilor din casa mea si oricat as creste tot o sa am nevoie de ei. Ce mult ii iubesc!
Cateodata ii aud dimineata din dormitorul lor cum se alinta. Oamenii astia sunt impreuna de 35 de ani! Din care au fost fericiti vreo 10 maxim. Si totusi s-au incapatanat sa ramana unul langa altul pana cand au ajuns ca unul sa respire pentru celalalt.